28 decembrie -Nu spun ca renunt...la ce sa renunt? nu am la ce...intelegi?doar ca nu mai visez e atat de greu...nush de ce nu pot sa te dau la o parte si sa imi continui viata...e atat de greu...nu te mai inteleg si nu ma mai inteleg nici pe mine...renunt la visele ca intr-o zi am sa te strang in brate ca am sa iti simt buzele ca vei fi al meu...esti ''peste''.simt cum aluneci usor...cand esti aici cand pleci cand te intorci cand ma chemi...pff...nu stiu ce vrei sin u mai inteleg ce vreau...adica...e timpul sa renunt la joc caci am prins drag de jucator...caci asta a fost mai mult un joc nimic serios pana cand a devenit o obsesie si eu am sfarsit iubind jucatorul.am facut o greseala enorma...''m-am indragostit de jucarie'' avea dreptate cine mi-a spus asta...si acum`nu mai stiu cum sa mai ies din situatia asta...am incercat toate solutiile...am incercat totul`nimic nu merge...nu pot.tu de ce nu ma intelegi?de ce nu simti ce simt si eu?nopti nedormite.priveam poza ta.am decazut.nici nu inteleg cum am ajuns sa ma umilesc in halul asta pentru un baiat...degeaba ma tot mint ca tii la mine ca sunt speciala pentru tine.nu e adevarat.eu is fraiera la care nu pana demult iti spuneai necazurile care te sfatuia.eram fata de seara.eram cea care se multumea cu “resturile”...nu. cand am ajuns asa? incerc sa inteleg...dar nu pot.m-am saturat sa ma gandesc numai la tine sa vorbesc numai de tine.sunt si eu un om.nu omul isi allege destinul, ci destinul pe om… si cateodata e prea tarziu cand iti dai seama care e calea pe care trebuie sa o urmezi.sper sa ma intelegi.sper ca macar tu sa iei decizii …bune de data asta.

3 decembrie...mi-am promis de atat de multe ori ca am sa renunt la tine incat ti-am creat o identitate malefica in mintea mea pe care nu ai cum sa o recunosti in oglinda. si daca ea traieste doar in ochii mei de ce oamenii la care tin mai mult te vad la fel? ei nu stiu nimic.cred ca te-ai saturat de toate procesele mele de constiinta, in final sunt sigura ca nu vei mai vrea sa ai nimic de-a face cu mine, ma chinui singur pentru ceva ce simt si ma chinui sa inteleg numai eu... doar eu... ha... nu-i nimic, tot singur si cu mine am sa raman, si amintirea ta va dispare candva, poate... pe naiba. iarasi ma mint singura, ma cert singura... ma rupi in doua, ma rup singura in parti mici ca vina ta e mai mica decat o fac sa para. ... zilele astea mi-am dat seama ca si alte fete sunt indragostite si eu... inca sunt legata de tine. n-am sa renunt la tine daca nici tu nu renunti... dar daca ma uiti am sa merg mai departe, fara tine... cumva... probabil si fara tine, tot singura.




7 decembrie...vorbesc frumos cu tine cand mi-e dor... si urat cand nu-mi raspunzi si ma simt ca o idioata de multe ori. ma simt ca un copil rasfatat caruia i-a fost furata jucaria... dar imi imaginez totusi ca tu vezi dincolo de fata asta a mea lipsita de subtilitate si superficiala. ar trebui sa intelegi pana acum ca e vorba de mai mult decat pot eu concepe, cu atat mai putin cuprinde in cuvinte. sunt sigura ca tu crezi ca exagerez cand fac afirmatii pompoase de genul asta... dar zambeai dulce odata cand iti scriam de la tastatura in toiul noptii tremurand de frig pe scaunul meu .. cand iti scriam ca noi doi suntem facuti unul pentru celalalt si ca noi doi avem multe in comun si ne intelegem foarte bine... stiu ca zambeai, pentru ca... pur si simplu te simteam... stupid, nu?si mai tarziu cand te strangeam in brate pe o banca rece in parcul ala pustiu ... noaptea la 3 ; ma gandeam ca nimic nu e corect pe lumea asta decat atunci cand sunt cu tine; si nimic nu-i mai firesc decat privirea ta zambitoare si degetele tale in palma mea... sau trupul tau langa al meu......cu toate ca ma trimiteai la locul meu cuminte "Henike..., nu e bine!". te credeam, mereu mi-am spus ca tu esti cel care trebuie sa iei decizia... mda. "decizia"! adica nu am vrut sa te las sa te multumesti... pentru ca am vrut totdeauna mai mult pentru tine decat sa fii multumit, am vrut sa fii fericit. am vrut sa te fac fericit... te-am vrut sa fii al meu si nu pot sa te las sa renunti la noi. am vrut de multe ori sa te provoc, sa ne certam, sa nu mai vorbim... atunci cand am crezut ca iti fac mai mult rau decat bine. au fost multe momente in care mi s-a parut ca ti-ar fi mai bine daca nu ne-am fi cunoscut niciodata, dar nu m-a lasat cineva dinauntru sa duc ideile astea la capat... o parte din mine stie mai mult decat ratiunea mea defecta...



26 decembrie...ma gandesc uneori ca nu ti-e greu, ti-e imposibil sa renunti la ideea ca poate nu voi mai fi langa tine si poate nu voi mai fi atunci cand in noptile reci ti-ar placea ca cineva sa paseasca cu tine spre casa... ne leaga atat de multe lucruri,dar simt ca te leaga alte lucruri cu personae nesemnificative care poate tu..acum nu-ti dai seama…nu mai sunt langa tine ; dar acele personae iti pot ruina mai tarziu viata…dar totusi ai mai multe lucruri in comun decat cu mine... sper doar ca nu mai frumoase sau nu la fel de calde si colorate precum le-am simtit eu. ma gandesc ca nu am cum sa te conving ca sunt mai buna decat acele personae.ma doare cand realizez ca ne vedem atat de rar... si vorbim tot mai rar inca. si nu cred ca trebuia sa te conving, conteaza mai mult ce simti tu si nu trebuie sa fie neaparat logic. "dovedeste-mi ca esti mai buna decat ei!"... nu vreau asta... am vrut nu sa te cuceresc, am vrut sa ma cunosti cum sunt eu... nu am vrut niciodata sa te rup abuziv de acele “personae importante”, am vrut sa-ti gasesti singur drumul spre mine... candva, poate.si cand ti-am spus sa-i parasesti ma gandeam cel mai putin la noi doi, si mai putin la mine... dragostea care o cunosc pentru tine se vede mai ales cand spun cuvinte care ma dor, dar care stiu ca trebuie sa le auzi. se vede si in fiecare privire fugara, ar trebui sa o simti cu fiecare atingere cand treci pe langa mine doar ca sa fiu atenta…ca sa te observ.eu stiu ca traiesiti, sin u am nevoie sa te faci remarcat daca treci pe langa, deoarece pentru mine existi prea “mult”… pentru ca te iubesc mult, si sunt prea putine lucruri, intamplari sau personaje in universul asta care pot schimba asta... indiferent de ce spun eu uneori.

30 decembrie 2008- Caut cuvinte pentru ceea ce simt..imi ia mult timp sa le gasesc si foarte putin sa constat ca nu sunt cele pe care le cautam...Cuvinte-furie, cuvinte-regret, cuvinte-dor, cuvinte-lacrimi, cuvinte-teama, cuvinte-speranta, cuvinte-nevoia-de-a-crede, cuvinte-amintiri...Caut cuvinte pentru fiecare parte din mine, cuvinte pentru ce a mai ramas din mine, cuvinte pentru ce a fost, privit prin prisma a ceea ce este acum...Caut cuvinte pentru viata mea...trebuie sa vi le dau voua, indiferent cine sunteti...indiferent ce credeti..indiferent daca le vreti sau nu...Trebuie sa le dau, alaturi de iluzia ca, in acelasi timp, dau si durerea ce se ascunde dincolo de ele..E doar o iluzie...
indiferenta...doare...mai mult ca orice.si asa esti tu defapt.te intreb de ce te comporti ciudat de fata cu altii, iti explic ca esti prea dulce in realitate.in care realitate totusi?daca esti defapt un fals oare de fata cu prietenii tai sau latura care imi vorbeste si ai caror cuvinte simt ca mi-ar putea alina orice suferinta in doar cateva secunde.asa esti tu oare?sau asta o fi latura ta care o cam ascunzi de fata cu altii?doare adevaru.daca o putem numi adevar. cum stau aici si analizez fiecare lucru in parte ma innebuneste faptul ca doar acum observ ce ai putut face din mine.adica m-ai facut sa te iubesc si si dupa ce am aflat sau cel putin am avut idee despre cum e latura ta,sa continui sa tin la tine si .. sa te iubesc cum cred ca nimeni nu te-a iubit niciodata.stau si ma gandesc cum zambetul tau ma face sa zbor si as pune pariu pe orice ca un sarut in momentele "potrivite"m'ar fi facut in mod sigur sa mor in bratele tale.o soapta mi-ar fi dat fiori si m-ai fi readus la viata.m-as fi trezit iar privirea ta calda m-ar fi facut sa cred ca in acel moment traiesti doar pentru mine si eu la fel.dar cred ca e timpul sa imi dau seama ca visele astea chiar nu mi se potrivesc.ma trezesc noaptea si simt-durere,viata,adevar.dar mai presus de orice, liniste.o liniste apasatoare.una sinistra.