3 decembrie...mi-am promis de atat de multe ori ca am sa renunt la tine incat ti-am creat o identitate malefica in mintea mea pe care nu ai cum sa o recunosti in oglinda. si daca ea traieste doar in ochii mei de ce oamenii la care tin mai mult te vad la fel? ei nu stiu nimic.cred ca te-ai saturat de toate procesele mele de constiinta, in final sunt sigura ca nu vei mai vrea sa ai nimic de-a face cu mine, ma chinui singur pentru ceva ce simt si ma chinui sa inteleg numai eu... doar eu... ha... nu-i nimic, tot singur si cu mine am sa raman, si amintirea ta va dispare candva, poate... pe naiba. iarasi ma mint singura, ma cert singura... ma rupi in doua, ma rup singura in parti mici ca vina ta e mai mica decat o fac sa para. ... zilele astea mi-am dat seama ca si alte fete sunt indragostite si eu... inca sunt legata de tine. n-am sa renunt la tine daca nici tu nu renunti... dar daca ma uiti am sa merg mai departe, fara tine... cumva... probabil si fara tine, tot singura.




7 decembrie...vorbesc frumos cu tine cand mi-e dor... si urat cand nu-mi raspunzi si ma simt ca o idioata de multe ori. ma simt ca un copil rasfatat caruia i-a fost furata jucaria... dar imi imaginez totusi ca tu vezi dincolo de fata asta a mea lipsita de subtilitate si superficiala. ar trebui sa intelegi pana acum ca e vorba de mai mult decat pot eu concepe, cu atat mai putin cuprinde in cuvinte. sunt sigura ca tu crezi ca exagerez cand fac afirmatii pompoase de genul asta... dar zambeai dulce odata cand iti scriam de la tastatura in toiul noptii tremurand de frig pe scaunul meu .. cand iti scriam ca noi doi suntem facuti unul pentru celalalt si ca noi doi avem multe in comun si ne intelegem foarte bine... stiu ca zambeai, pentru ca... pur si simplu te simteam... stupid, nu?si mai tarziu cand te strangeam in brate pe o banca rece in parcul ala pustiu ... noaptea la 3 ; ma gandeam ca nimic nu e corect pe lumea asta decat atunci cand sunt cu tine; si nimic nu-i mai firesc decat privirea ta zambitoare si degetele tale in palma mea... sau trupul tau langa al meu......cu toate ca ma trimiteai la locul meu cuminte "Henike..., nu e bine!". te credeam, mereu mi-am spus ca tu esti cel care trebuie sa iei decizia... mda. "decizia"! adica nu am vrut sa te las sa te multumesti... pentru ca am vrut totdeauna mai mult pentru tine decat sa fii multumit, am vrut sa fii fericit. am vrut sa te fac fericit... te-am vrut sa fii al meu si nu pot sa te las sa renunti la noi. am vrut de multe ori sa te provoc, sa ne certam, sa nu mai vorbim... atunci cand am crezut ca iti fac mai mult rau decat bine. au fost multe momente in care mi s-a parut ca ti-ar fi mai bine daca nu ne-am fi cunoscut niciodata, dar nu m-a lasat cineva dinauntru sa duc ideile astea la capat... o parte din mine stie mai mult decat ratiunea mea defecta...



26 decembrie...ma gandesc uneori ca nu ti-e greu, ti-e imposibil sa renunti la ideea ca poate nu voi mai fi langa tine si poate nu voi mai fi atunci cand in noptile reci ti-ar placea ca cineva sa paseasca cu tine spre casa... ne leaga atat de multe lucruri,dar simt ca te leaga alte lucruri cu personae nesemnificative care poate tu..acum nu-ti dai seama…nu mai sunt langa tine ; dar acele personae iti pot ruina mai tarziu viata…dar totusi ai mai multe lucruri in comun decat cu mine... sper doar ca nu mai frumoase sau nu la fel de calde si colorate precum le-am simtit eu. ma gandesc ca nu am cum sa te conving ca sunt mai buna decat acele personae.ma doare cand realizez ca ne vedem atat de rar... si vorbim tot mai rar inca. si nu cred ca trebuia sa te conving, conteaza mai mult ce simti tu si nu trebuie sa fie neaparat logic. "dovedeste-mi ca esti mai buna decat ei!"... nu vreau asta... am vrut nu sa te cuceresc, am vrut sa ma cunosti cum sunt eu... nu am vrut niciodata sa te rup abuziv de acele “personae importante”, am vrut sa-ti gasesti singur drumul spre mine... candva, poate.si cand ti-am spus sa-i parasesti ma gandeam cel mai putin la noi doi, si mai putin la mine... dragostea care o cunosc pentru tine se vede mai ales cand spun cuvinte care ma dor, dar care stiu ca trebuie sa le auzi. se vede si in fiecare privire fugara, ar trebui sa o simti cu fiecare atingere cand treci pe langa mine doar ca sa fiu atenta…ca sa te observ.eu stiu ca traiesiti, sin u am nevoie sa te faci remarcat daca treci pe langa, deoarece pentru mine existi prea “mult”… pentru ca te iubesc mult, si sunt prea putine lucruri, intamplari sau personaje in universul asta care pot schimba asta... indiferent de ce spun eu uneori.