28 decembrie -Nu spun ca renunt...la ce sa renunt? nu am la ce...intelegi?doar ca nu mai visez e atat de greu...nush de ce nu pot sa te dau la o parte si sa imi continui viata...e atat de greu...nu te mai inteleg si nu ma mai inteleg nici pe mine...renunt la visele ca intr-o zi am sa te strang in brate ca am sa iti simt buzele ca vei fi al meu...esti ''peste''.simt cum aluneci usor...cand esti aici cand pleci cand te intorci cand ma chemi...pff...nu stiu ce vrei sin u mai inteleg ce vreau...adica...e timpul sa renunt la joc caci am prins drag de jucator...caci asta a fost mai mult un joc nimic serios pana cand a devenit o obsesie si eu am sfarsit iubind jucatorul.am facut o greseala enorma...''m-am indragostit de jucarie'' avea dreptate cine mi-a spus asta...si acum`nu mai stiu cum sa mai ies din situatia asta...am incercat toate solutiile...am incercat totul`nimic nu merge...nu pot.tu de ce nu ma intelegi?de ce nu simti ce simt si eu?nopti nedormite.priveam poza ta.am decazut.nici nu inteleg cum am ajuns sa ma umilesc in halul asta pentru un baiat...degeaba ma tot mint ca tii la mine ca sunt speciala pentru tine.nu e adevarat.eu is fraiera la care nu pana demult iti spuneai necazurile care te sfatuia.eram fata de seara.eram cea care se multumea cu “resturile”...nu. cand am ajuns asa? incerc sa inteleg...dar nu pot.m-am saturat sa ma gandesc numai la tine sa vorbesc numai de tine.sunt si eu un om.nu omul isi allege destinul, ci destinul pe om… si cateodata e prea tarziu cand iti dai seama care e calea pe care trebuie sa o urmezi.sper sa ma intelegi.sper ca macar tu sa iei decizii …bune de data asta.