Azi mi-am inchis hi5-ul.(Probabil stii deja..doar de acolo ai ajuns aici sau de la sts`ul meu.)
Am inceput ca pl anul.Nu mai am chef de absolut nimic.M-am saturat sa inteleg si sa incerc sa ajut alti oameni.Nimanui nu-i pasa de ce simt eu.
Toata lumea crede ca sunt fata "smechera" care stie numai sa injure.NU!Doar o masca, mai rau e cand si prietenii ma intreaba "Da` ce-i cu tine,
de ce nu ne mai zici o gluma?/De ce nu razi si injuri ca intotdeauna?" Am crezut ca macar in fata prietenilor nu voi mai fi nevoita sa ma prefac,
pentru ca ei fac parte din acei putini oameni pe care ii las aproape de mine, si nu ma mai simt nevoita sa fiu altcineva, pentru ca stiu ca imi vor doar
binele. Simt ca ma distrug singura.
Eu eram intotdeauna o fire zambareata si echilibrata.Dar momentan nici incredere in mine nu mai am.Degeaba mai zambesc si daca simt altceva,
oricum raspunsul celor din jurul meu nu este un alt zambet.Tot ce vad eu e ca si cei din jurul meu sufera, si ma simt iarasi prost cand vad ca nu sunt in stare sa ii fac nimic...
Sunt deprimata.Simt ca as avea nevoie de ajutor dar...Nu imi ies calculele si ma preocupa prea mult anumite lucruri si probabil de asta nu ma mai pot gandi la altceva..sau pur si simplu sa incerc sa gandesc.M-am gandit ca o fi ceva in aer..nu eu sunt nici prima nici ultima care are starea asta. De multe ori simt de parca as fi legata la mana.As face ceva ca sa nu mai am starea asta de cacat.Nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu vreau sa vad pe nimeni, nu vreau sa aud pe nimeni. Nu mai am chef de soare, nu mai am chef de caldura, nu imi mai pasa nici ca a nins ieri, nu am chef de muzica, nu am chef de film, nu am chef de ras, nu am chef de plans. Vreau sa-mi inchid telefonul, sa ma imbrac, sa ies pe usa si sa plec undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni.Dar nu pot face asta.Nu sunt destul de puternica si nici destul de mare ca sa imi permit sa fac asa ceva.Oricum si daca as fugi nu as rezolva nimic...nu sunt genul care fugi de probleme.As fugi mai degraba de mine.
Sunt plictisita si din nou nu mai am chef de nimic,nici de prieteni,nici de mine,nici de viata ... iarasi totul imi iese pe dos.Mereu ma cert cu cei pe care ii iubesc cel mai mult .Am ajuns la concluzia ca nimeni nu va putea sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt.Stiu, am in fata numai o viata de trait ... mereu imi zic sa ma distrez acum cat mai pot si sa nu mai pun totul la suflet insa nu mai pot.Nu mai sunt la fel de puternica si asta ma seaca.De un timp am inceput sa ma dau batuta , sa nu mai am chef sa ies invingatoare ... probabil din cauza ca m-am saturat sa tot lupt in zadar ... mereu,mereu trebuie sa lupt si sa pierd tot ce am mai drag si sincer, nu mai am chef.Iar ma simt vinovata si nu stiu de ce. Credeam ca totul se va schimba intr-o buna zi , insa e din ce in ce mai negru totul. Deja nu mai pot sa ma ridic din pat , as vrea sa raman acolo pentru totdeauna. E ciudat cum viata te poate schimba atat de mult. Pana acum cateva zile eram persoana care niciodata nu era cuminte si care sarea in ajutorul tuturor dar acum - nici eu nu ma mai recunosc. Sunt total diferita , as vrea ca timpul sa stea cateodata in loc , sa nu mai existe suferinta si toata lumea sa fie mai buna , insa incerc sa ma impac cu ideea ca desi toate chestiile , toate ideile astea sunt bune si frumoase - nu prea se pot realiza. Mereu trebuie sa stii sa te adaptezi oricarei situatii si sa stii sa faci in asa fel incat sa iesi invingatoare .Eu m-am saturat sa tot lupt si ma dau batuta .Acum e randul altcuiva sa treaca prin tot ce trec eu.Desi nu prea cred ca totul se va termina aici.Sunt mai mult decat sigura ca viata imi pregateste altceva mai rau.
Pe mess nu prea voi mai intra.Pana la urma pentru ce?Are nevoie cineva de mine?Nu.Sa intru ca sa ma cert cu cineva drag din cauza ca am gura mare si intotdeauna parere diferita?Nu.Pai uite..macar am reusit sa imi raspund la 2 intrebari.
